Legenda şi scurt istoric

Se spune că pe timpul domniei lui Iermia Movilă pe сând pământul Moldovei era trecut prin foc şi pară de hoardele turceşti, un biet om moldovean de loc, şi-a stins focul din vatră, şi gonit de cruzimea turcilor, a purces cu numeroasa sa familie, pe drumul pribegiei.

Soarta fiind milostivă cu ei, i-a adus, într-un amurg de seară, la un izvor cu apă rece şi limpede, ce-şi alina apele la poalele a trei copaci frumoşi. Istoviţi de oboseala drumului lung, ei au hotărât să facă aici popas. Negura nopţii le-a făcut aşternut din plapuma sa, iar murmurul izvorului şi freamătul copacilor le-a îngânat cântecul de leagăn. Căzând într-un somn adânc, bietului om i s-a arătat iî vis un înger ce-i spunea: „Vad că eşti un creştin milostiv, sărman la port, dar bogat la suflet, de aceea îţi dau un sfat, aşează-te cu traiul aici pe palma asta de pamânt. Ea îţi va dărui bogăţiile sale ascunse, ce le vei căpăta prin sudoarea frunţii tale”.

Roata vremii se rotea aducând cu sine noi familii care îşi găseau un rost în preajma apei curgătoare care îi alina setea dar şi durerea lor.

Astfel a luat naştere satul Copăceanca, numirea căruia provine de la cei trei copaci. (azi cel mai mare cartier din oraş).

Din istoria oraşului

Prima atestare documentară a localităţii o găsim în letopiseţ la începutul secolului al XVII-lea. Decretul domnitorului Moldovei despre împroprietărirea slugilor sale devotate, cu pământ, ce aminteşte o parte a Rîşcanilor de azi – Negureni, este datat cu anul 1602.

„Noi, Voievodul (guvernatorul) Eremia Movila, din mila Domnului, domnitorul pământului Moldovei, am dar si am întărit după slugile noastre Vlaicu Vatah si nepotul sau Vasianu, feciorul lui Iurasco, varului lor Dumitrascu, fiul lui Draghici, varului lor Onciu Iurasco si slugii noastre Feodor, o parte din satul Suritatea, a treia parte(de sus) a satului Negureni, ca să le fie de la noi ca moştenire cu toate veniturile şi nimeni să nu aibă dreptul a se amesteca”

(Scris la Iaşi in 1602 de la naşterea lui Hristos, anul 7110 de la începutul lumii, Iunie, ziua a 11-a).

In anul 1779, în rezultatul unirii satelor Copăceanca si Nicoreni s-a făcut conturul localităţii Rîscani. Cu toate că istoria târguşorului constituie mai bine de 400 de ani, o dezvoltare reala o are către secolul al XIX-lea si este legata de numele boierului Rîşcan-Derojînski. În 1818 Boierul Rîşcan-Derojînski a fost deportat în Basarabia, (fiind o gubernie periferică a imperiului Rus, ca urmare a războiului ruso-turc, unde Basarabia este ocupata de Rusia). Neamul Boierului Râşcan-Derojînski a domnit în localitate mai bine de 100 de ani (1818 – 1930). In 1856 sunt invitaţi de a valorifica pământul de la periferia moşiei şi sânt împroprietăriţi cu pământ colonişti germani. În documentele vremii se menţiona că această colonie se afla în Judeţul Bălti, la 37 de Km depărtare. În colonie erau 54 de case, numărul locuitorilor era constituit din 151 bărbaţi şi 150 femei. Aici se afla o Biserică ortodoxă de lemn, poşta. În acest timp Rîşcanii se transforma din târguşor, într-un centru al ţăranilor din satele din jur. În 1858 cu banii moşierului Gheorghe Rîşcan-Derojînski, a fost construită din piatră, Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” în care ulterior a fost înmormîntat. Osemintele s-au păstrat până în anul 1944, când puterea bolşevică a devastat Biserica, iar osemintele au fost deshumate şi împrăştiate pe pământ.  Biserica în perioada comunistă a fost transformată în „Muzeul ateismului”…

La începutul sec. XX, localitatea devine un centru comercial destul de mare. În „Ghidul geografic al guberniilor ruse” de la 1907 era o comunicare:”Moşia Rîşcani, Jud. Bălti, se afla în valea Copăceanca, între satele Copăceanca şi Negureni. Coordonatele geografice 47°57″37′ Lat. Nord. si 23°13″ Long. Est. În Localitate sânt 305 case cu 1925 locuitori… În aceasta localitate se înaltă o Biserică cu hramul Sf. Mihail. Era o scoală parohiala cu predare în limba rusă, şcoala de meserii si un spital cu 20 de paturi.

Ţăranilor le aparţin 770 desetine de pământ, iar boierului Rîşcan-Derojînski iî apartţn, în s. Negureni şi în s. Răcăria 6860 desetine de pământ”.

În 1866, 15 mai Maiorul în rezervă Gheorghe Rîşcan-Derojîski, nepotul consilierului (sovetnicului) curţial Egor Rîşcan-Derojîski, roagă să fondeze în târguşorul Râşcanovca o staţie poştală. În 1869, 19 octombrie, este deschisa o scoală publica de bărbaţi. În anul 1871, la 5 iulie se deschide un spital în casa donată de Boier. Aici se afla 2 odăi şi 10 paturi. Aprovizionarea cu alimente a bolnavilor era asigurată prin stăruinţa medicului de zemstvă Clinovski.

Spitalul era asigurat cu mijloace bănesti de la zemstvă câte 400 de ruble anual, dar primea şi donatii de la oameni particulari. În 1884, la 26 septembrie, Comisia în componenta căreea era şi inginerul Curkovski, a luat în primire clădirea Şcolii de meserii, o clădire de căramidă cu un etaj, acoperita cu şindrila, lung de 8 stânjeni, lăţimea – 5 stâlpi. În 1891, la 3 noiembrie Ploile torenţiale din ultimele 3 luni, au transformat târgul în băltoace cu noroi, mai ales direcţia care ducea spre Edineţ. Au încetat de a se mai face iarmaroace. Şeful Zemstvei Dubrovski a făcut un demers in care a cerut o compensaţie pentru stricăciune. Boierul Egor R.-Derojînski promite 15.000 ruble.

În anul 1919, în Iulie se deschide Şcoala superioara de învăţământ primar. Este o scală de băieti şi fete. Ea va ocupa o clădire impunătoare, situata în cea mai bună parte a târguşorului. Clădirea cu două etaje a costat 40.000 ruble. La întreţinerea şcolii, statul elibera cate 6580 ruble pe an. Astăzi este Liceul Teoretic „Liviu Damian”.